De obicei seara ies toţi demonii şi pentru că nu mai are cine să îi calmeze şi să îi facă să dispară, îmi fac de lucru şi îmi fac de lucru mult, ca apoi să pic obosită, să dorm fără nici un vis. Uneori îmi iese, alteori îmi amintesc cu melancolie cum aveam timp să prelucrez şi să pun poze pe arhiva prăfuită… N-am mai avut dispoziţia necesară să rememorez trecutul fotografic.

Din punct de vedere muzical, am revenit la chestiile mai calme, de altă natură decât în perioada precedentă. Ocazie cu care am aflat că există şi Unforgiven III… Habar n-aveam! Îmi place mai mult II însă.