1. Am oprit sondajul cu salariile şi avem aceste rezultate. Au răspuns 57 de persoane. 22 dintre ei au salarii între 1.000 şi 1.500 de lei în presa locală (37%), 12 sunt plătiţi lunar cu sume între 1.500 şi 2.200 de lei (20%), opt dintre respondenţi sunt şefi (14%) şi au salarii de peste 3.000 de lei. Cineva a declarat un salariu de 4.400 de lei. Câte şase răspunsuri au fost pentru salarii de 600 de lei sau între 700 şi 1.000 de lei.

O fi mult, o fi puţin? Faţă de ce am citit pe bloguri cu privire la salariile din Bucureşti e puţin. Oricum, şefii sunt tot şefi peste tot şi cu asta cred că am zis tot.

2. Următorul sondaj jurnalistic se va referi la o chestiune pe care o voi urmări cu atenţie, pentru că mă impresionează. Foştii colegi de trust de la Clujeanul şi-au luat inima în dinţi, au pus mână de la mână şi au făcut alt săptămânal, pentru că mai cred în print şi nu au cedat online-ului. Îşi duc mai departe pasiunea pentru scris şi jurnalism la Viaţa Clujeanului, care a apărut luni, primul număr. Fără salarii. Detalii puteţi citi la Mihnea Măruţă, dar şi pe multe alte bloguri de jurnalişti din Cluj, dar şi în ziarele economice. O iniţiativă similară este şi la Bihoreanul.

E admirabil, e minunat şi vă întreb dacă voi credeţi că s-ar fi făcut aşa ceva la Timişoara. Aţi intra într-o astfel de schemă din pasiune? Să munciţi pe gratis la un ziar (print)?

La Bănăţeanul eram prea puţini din punct de vedere redacţional să facem aşa ceva, iar la partea de publicitate, prefer să mă abţin. Am stat vreo şase luni acolo, nesemnificativ faţă de perioadele de la ziarul “Timişoara” şi “România Liberă”, dar iaca, a mai trecut jumătate de an de la despărţire şi încă ne e dor unii de alţii, de redacţie, de micile chestii care ne enervau atunci. Ne-am întoarce toţi. Cred că o încercare ca şi cea de la Cluj, la Timişoara ar ajunge pe mâna cuiva care va strica totul, cineva tot ar vinde entuziasmul oamenilor pe nimic, cineva ar profita de pasiunea lor pentru scopurile proprii.

Mereu am simţit că la Cluj lumea e mai pasională şi mai romantică decât la Timişoara. Sau aşa vreau eu să cred.

3. Revenind la Timişoara, în 18 iulie avem o premieră în ceea ce priveşte “sportul jurnalistic”. Se organizează Cupa Presei la tenis, la Săcălaz. Cel puţin unul dintre organizatori speră că o să mă implic şi eu, dar nu m-a nimerit. Tenis nu am jucat în viaţa mea. Eu mă implic numai cu vorba, fac pe PR-ul. Ca să nu fiu aşa anti-socială, precizez că m-aş băga la tras cu pistolul. Asta mi-ar plăcea, Ionuţ.