Zilele au trecut mai repede pentru alţii decât pentru mine şi am revenit la matcă. Am revenit bronzată, după 5 zile de plajă extremă, 5 zile de nefăcut nimic. Nici măcar nu am citit atât de mult pe cât voiam pentru că am ales cărţi proaste şi, sincer, am preferat să mă pierd cu privirea în apele Mediteranei…

Ca niciodată, abia am aşteptat să ajung acasă. Prea extremă a fost trecerea de la prea multe la… nimic. Aşa că nu m-am răbdat să dau pe la net, să verific mailul sau să arunc un ochi rapid la www.banateanul.ro.

Aşadar, Tunisia pentru a patra oară a fost văzută cu ochi cam leneşi să vadă. Am văzut că sunt la fel, sau poate mai mult, obsedaţi de fotbal ca şi noi. Am prins un meci între echipa din Sousse şi algerieni. Oraşul s-a umplut de microbişti gălăgioşi, iar seara am auzit multe claxoane şi petarde (câştigaseră tunisienii). Am văzut ce drumuri bune pot să aibă şi cât de liniştită e viaţa lor, la orice oră din zi, la o şişa, în cafenele. Din 10 în 10 paşi, am fost acostată de tunisieni, care voiau să ştie cum mă cheamă, de unde sunt şi îmi cereau să ne mai vedem. Te lasă în pace când îi refuzi politicos. Dar apoi te ia în primire altul… De data aceasta, nu am avut chef să mă amuz de acest gen de comportament, aşa că a fost cam aiurea. Pe de altă parte, pot fi prietenoşi şi veseli, mai ales că sunt foarte comunicativi şi de gaşcă.

Am mai aflat că, cică, la ei, un caz gen Cocoană de la Timişoara (poate nu aşa de grav) ar fi însemnat o lună în arest şi apoi libertate, pentru că dacă moare cineva într-un accident de maşină, familia mortului este despăgubită de firmele de asigurări. Mă cam îndoiesc să existe atâta libertate, trebuie să mă mai interesez de chestiunea asta.

Ca o concluzie, m-am odihnit şi m-am bronzat, numai bine ca să văd acasă, la ştiri, că se fac planuri de Revelion. Ah, da, şi am realizat că Penelope Cruz este actriţa mea preferată, mai ales că am revăzut Vanilla Sky. Am revăzut şi Gladiatorul şi o parte din Matrix, numai bine că subliniez cât mi-a plăcut primul şi cât îmi displace al doilea. Cinemateca mea de la Fox Movies a cuprins şi Pasagerul 57, terorişti în avion, bla bla, amuzant de nerealist, dar bun să treacă vremea…

Probabil că o să îmi pară rău că mi-am dorit să revin la viaţă, dar pentru prima dată, am simţit foarte tare lipsa activităţii şi a prietenilor mei.

p.s. Vă mulţumesc că aţi mai dat pe blog, deşi nu era nimic nou.