Cum m-a afectat accidentul

23 08 2008

În ultima săptămână am fost întrebată foarte des dacă am carnet şi dacă şofez. La prima întrebare răspunsul e DA, la a doua e NU. Am făcut acum nici nu mai ştiu când şcoala de şoferi, cred că 4 ani, am luat carnetul din prima, am condus apoi de vreo 2-3 ori şi odată am crezut că o să mă răstorn cu Dacia lu’ tata într-un viraj brusc. Conduceam numai duminica, iar alături de mine se afla tata care mă făcea să îmi doresc să mă dau jos din maşină şi să o las în intersecţie. Lipsa lui de răbdare a creat lipsa mea de nervi şi curaj. Am pretextat apoi că vreau altă maşină şi nu mai conduc această Dacie. De atunci au trecut ani buni, Dacia e tot în curte, iar eu sunt pieton şi uzitez RATT-ul. Acum îmi doresc să fac această investiţie, dar curajul de a conduce e ca un rezervor gol. Cred că nu am încredere nici în mine, dar mai ales mi-e frică de ceilalţi nebuni din trafic.

Scriu despre asta pentru că, de săptămâna asta, mă tem să fiu şi pieton. Stupidul accident în care e murit Lucian Reja m-a adus la această stare. Şi aşa aveam momente când îmi imaginam în intersecţii că unul e prea aproape de altul, că acuşi scoate pistolul careva şi îl împuşcă pe altul. Făceam repede o ştire în mintea mea încărcată de cine, ce, unde, când, cum, sunam la o anumită televiziune şi … îmi reveneam din sumbra închipuire, pentru că nu se întâmpla nimic grav.

Am obiceiul de a “forţa” intrarea pe trecerea de pietoni, pentru că mă simţeam în siguranţă nu doar să fiu pe trotuar, dar şi pe zebra aceea. E dreptul meu să trec strada prin locuri marcate, îmi spuneam, şoferii să aştepte până trec. Mi-am dezvoltat obiceiul de a folosi cu tupeu zebra şi mă enervează foarte tare inconştienţa celor care sar printre maşini în trafic şi cei care taie bulevardele prin locuri nepermise. Uneori o fac cu cărucioare sau copii de mână.

Acest tragic eveniment ne-a afectat pe toţi. Cred încă în dreptate, nu mă îndoiam că acest Cocoană va fi pedepsit. Gura lumii e prea puternică atunci când există solidaritate. Şi apoi iarăşi m-am demoralizat amintindu-mi de cazul Păunescu: 3 morţi pe trecerea de pietoni şi cocoana a scăpat.

Sper, încă sper, că nu se va muşamaliza acest dosar, deşi pedeapsa maximă de 5 ani este aproape banală pentru ce ar trebui să primească acest cocalar cu Ferrari.


Acţiuni

informatie

Lăsați un comentariu