Ce e un an în plus sau în minus? Beau o bere adusă acum două luni de la Bruxelles şi păstrată pentru un moment anume. Celebra Westmalle Tripel… Mi s-a făcut somn şi m-au apucat, inevitabil, melancoliile.
Este uimitor cum zboară timpul ăsta. Nu simt deloc vârsta pe care mi-o arată buletinul şi mă întreb cum e posibil să fi ajuns eu până aici. Când? Eu unde eram când trecea timpul?
Îmi dau seama că există schimbări. Nu tânjesc să mai fiu la şcoală, nici măcar la facultate. Am cutii pline de scrisori, am o grămadă de oracole şi jurnale ascunse prin locuri pe care le-am uitat de mine însămi. Nu mă mai uit la ele cu nostalgie, cum făceam odinioară. Îmi place cum sunt acum… doar cu cifrele şi mentalităţile am nişte probleme. Analizând zilele astea ce-am avut şi ce-am pierdut, cred că cea mai frumoasă perioadă a fost după ce am început să lucrez. Nu m-aş întoarce la prea multe din viaţa trecută, cred că nu regret nimic, pentru că toate m-au adus aici, aşa cum sunt acum: lacrimile, prieteniile, râsetele, trădările, iubirile, supărările, aşteptările.
Aţi spus şi voi