Lacăt la politică

  Am perioade când politica îmi place foarte tare. Evident, numai când e vorba de scandaluri şi intrigi pentru că atunci sunt mai interesante discuţiile dintre presarii pe politic şi avem ce scrie. Mi-a plăcut să dezbat aceste teme pe blog, chiar dacă nu am primit prea multe comentarii. Ştiu că erau însă citite şi asta creează un sentiment ciudat. Cam ca şi acela de a fi nevoită să scriu editorialele pe prima pagină şi să îmi apară şi poza.

Oare îmi doresc să ştie şi “ei” cum gândesc eu exact? Asta îi face, poate, să îşi schimbe atitudinea faţă de mine, să mă eticheteze - din nou. Nu am scris nimic despre disputa Ostaficiuc - Borza şi din lipsă de timp şi pentru că aş fi avut prea multe gânduri înclinate într-o parte sau alta. În acest context, am decis să nu mai abordez prea tare subiectele politice nici măcar pe blog. Tot ce voi gândi despre unul sau altul trebuie să rămână, pentru o vreme (a se citi după alegeri), doar în mintea mea. E mai sigur aşa. Dorinţa de a vorbi despre toate intrigile, culisele şi ce-or mai fi nu va muri, dar se va materializa numai între apropiaţi, pe cale verbală, la o bere/cafea/suc. Sper să îmi iasă această autocenzurare, pentru că da, până la urmă asta e. Şi nu consider că e ceva negativ atâta timp cât e spre binele meu.