Restul e tăcere

Am fost aseară la premiera de la Timişoara a filmului lui Nae Caranfil - Restul e tăcere. Minunat. Imagine, detalii, mii de detalii, dialoguri, sunet, scenariu, decoruri, costume, finalul… Superb, pentru că a fost cu de toate: umor, dragoste, ură, artă, tristeţe, pasiuni, dorinţe, trădare. Îmi place la nebunie un film care te poate trece prin aceste stări.

E, într-adevăr, altceva să vezi un film la cinema, cu dolby surround… În primele zece minute, am rămas ţintită în scaun, ca la prima experienţă cu avionul. Sunetul ăla trezeşte şi morţii şi parcă tot creierul mi-a fost cuprins de imagini. După ce s-a terminat filmul şi a apărut Marius Vizante pe scenă, mi s-a părut ciudat, parcă ieşise din ecran :)) A fost şi mai interesant pentru că povestea e adevărată şi a fost ca o călătorie în timp de la începuturile cinematografiei, până la faptul că vedeam acele imagini de la începutul secolului 20 cu tehnologiile de acum. Povestea filmului din film, Independenţa României, o puteţi citi pe wikipedia. Vă recomand să nu rataţi întâlnirea cu filmul lui Caranfil.