Comunitatea mea mică

Un fapt banal mi-a “zdruncinat” rutina zilnică. Primăria Timişoara şi probabil şi Poliţia Rutieră au decis ca autobuzul ce face legătura cu Chişoda să nu mai oprească în faţa bisericii din Piaţa Sinaia. Deşi nu înţeleg cum încurca circulaţia dacă autobuzul făcea dreapta pe străduţa de lângă biserică, mă abţin din a face o gălăgie mai mare, pentru că de obicei strig în gura mare că vreau: ORDNUNG! De ieri, lumea călătoare cu autobuzul este complet derutată. Ne caută şoferul prin vechea staţie ca să ne spună că s-a mutat. Astă-seară, ne-am dus disciplinaţi unde ni s-a zis şi autobuzul nu a mai apărut. Lumea vorbea că va trebui să mergem la autogară! Shock and horror! Mi-a căzut cerul în cap, am analizat repede şansele de a mă epuiza nervos făcând acelaşi drum până la biroul din centru, probabil pe jos, ca să nu îmi subţiez şi mai tare veniturile. Nu e dracu’ aşa rău însă, a venit şi mijlocul de transport şi lumea furioasă s-a calmat. Taxatoarea, şoferul, afişele puse pe geam ne anunţau că staţia s-a mutat numai 100 de metri mai încolo, să nu ne panicăm!

M-am pus liniştită pe un scaun, cu muzicile mele în urechi, şi m-am gândit ce mult îmi place să locuiesc într-o comunitate mai mică. Chişozenii mei nu-s nici săraci, nici tare bogaţi, doar suntem mulţi care circulăm cu autobuzul… Mare parte din ei au fugit de la oraş ca să nu mai fie prinşi între betoane. Se ştiu între ei, se mai leagă o conversaţie, mai auzi poveşti din casa lor, uneori fără să vrei. De cele mai multe ori, mă fac să râd. Sunt mari cititori de Timiş Expres, mai ales pentru că îl primesc pe gratis. Îşi admiră primarul din comuna-mamă, Giroc, pentru că le-au asfaltat toate străzile, le oferă transport la oraş din oră în oră, le-a băgat canalizare, apă. La final de an am primit un almanah de sute de pagini numai despre viaţa comunei. Cam siropos şi extrem de autolaudativ la adresa edilului social-democrat… Suntem la o aruncătură de băţ de oraş şi asta s-a văzut şi la preţul caselor. Am dat o tură acum vreo 10 zile şi am văzut cum chişozenii mei se vor înmulţi. Probabil că ei nu vor circula cu autobuzul ca mine, dar cine ştie? Nu-mi doresc să mă mut înapoi la oraş, poate aşa, temporar, din cauza jobului ăsta, dar aici e ideal. N-aş sta la bloc o viaţă întreagă.

p.s. Nu-s chişozeancă get-beget, îs mai degrabă sălăjancă, iar asta a fost o trăire personală despre cum e să faci naveta.