Filme de calvar

Am văzut două filme astăzi. Pe primul, culmea, l-am uitat deja, habar n-am cum se numea, al doilea a fost I am legend. Sunt profund dezamăgită de faptul că nu mai reuşesc să văd un film ca lumea, un film în care să nu apară tot felul de creaturi ale nopţii, spirite malefice care să taie capete, să sugă sânge… Da, mi-am amintit, primul a fost The deaths of Ian Stone. La I am legend am suferit o dramă din cauza câinelui de lup, la Ian Stone ăsta am derulat să se termine odată calvarul. Mă uitam cândva la filme horror, cu ochii mijiţi, e adevărat, dar le duceam până la capăt. Acum, mă feresc de ele cât pot, mai ales că imaginaţia mea le recreează peste noapte, în vise.

Am nevoie de un The Shawshank Redemption, un alt Babel, un Apocalypto, un The Aviator sau Catch me if you can, ori un American Beauty, ceva care să nu mă adoarmă în primele minute, să mă facă să cuget un pic sau mă gândesc la geniul scenaristului şi a regizorului. Ajutaţi-mă şi pe mine cu nişte nume!

Mapa şi Cioacă

Îmi vine să arunc ceva în televizor când aud de “mapa profesională” şi când văd moaca lui Cioacă pe ecran. Nici u avocatul lui nu mi-e ruşine… Cioacă are un rânjet sinistru, care îmi spune că se crede un mare şmecher şi “ceva” din mine îmi spune că acel zâmbet către camere înseamnă “vă duc de nas pe toţi”. GROAZNIC!!!!! Norica, mapa ei sau mapele tuturor nu mă interesează. Începe să mă lase complet indiferentă ce se întâmplă mai departe de Banat. Mai puţin şi o să încep şi eu să scriu despre autonomie şi graniţe şi paşapoarte, dar încă nu e cazul…