O bucurie atât de simplă

De obicei, lunea sunt fără chef, ca mai toţi oamenii de pe lumea asta, desigur. Plec de acasă cam bosumflată, ţâfnoasă, spre lucru. Eram în autobuzul ce leagă Chişoda de Timişoara şi îmi amintesc, pe Calea Şagului, că s-a închis circulaţia pe o porţiune. Mi-am zis că ce bine că nu mă grăbesc, că cine ştie cât va dura să ajung până la destinaţie. Autobuzul intră pe str. Brâncoveanu şi acolo, surpriză! Ziua mea s-a înseninat, săptămâna a devenit brusc mai interesantă!

În locul maşinilor parcate pe câteva rânduri pe “Fâşia Gaza”, am văzut o stradă largă şi mai mulţi poliţişti. Organele (poliţişti de la cirulaţie şi comunitari) stau de gardă să nu parcheze unii şi, implicit, fluidizează traficul. Nu ştiu când am mai avut o asemenea bucurie, ca şi când administraţia oraşului ar fi ridicat parcări sub sau supraetajate, ca şi când trotuarele nu mai aveau gropi, ca şi când… nici nu mai ştiu. Am ajuns să mă bucur de lucruri atât de mici…

p.s. Foto made by Poliţia Comunitară