A trecut şi Revelionul. Putem să ne mai odihnim un pic, care mai mănâncă, mai beau, apoi ne întoarcem la ale noastre, să umplem străzile de maşini, casele de marcat, supermarketurile, cafenelele, berăriile, birourile, avioanele, trenurile, buzunarele.
Fac şi eu bilanţuri, ca mai toată lumea, dar nu prea îmi fac planuri, nu îmi propun mai nimic pentru anul care începe, le las să vină pe parcurs. Mă voi gândi mâine la ele… After all, tomorrow is another day, vorba lui Scarlet O’Hara…
N-a fost un an rău, trebuie să recunosc, putea ieşi mult mai rău… Nu merg toate ca unse, dar măcar cei dragi sunt sănătoşi şi asta e cel mai important. O să şterg cu buretele pe cei care nu vreau să mai conteze, o să trec mai departe, ca de fiecare dată, cu sentimentul dezamăgirii, dar o iau de la capăt şi triez în continuare printre aşa zişii prieteni. Sunt dorinţe noi poate, ascunse undeva şi încă nu am dat de ele, dar cumva se vor materializa şi ele. Astrele îmi sunt destul de favorabile, dacă zic de bine, am şi eu încredere în ele. Vom vedea, la finalul lui 08, ce-am depăşit/îndeplinit/suferit.
Oare Sade spunea ca oamenii sunt iadul?
