Deşteptul cedează…

                      

Scriu de peste un an, dacă nu chiar doi, despre reabilitarea Bastionului Therezia din Timişoara. Am fost printre primii din presă, dacă nu singura, care au văzut cum ar arăta, din schiţe, locaţia, după ce va deveni un loc de loisir, cu cafenele, galerii de artă, grădini. Nu ştiu dacă o să apuc să văd asta cu ochii mei vreodată, pentru că între personajele din imagine e un război ciudat, care pune în pericol finanţarea.

Îl avem pe patronul firmei care nu vrea să plece, Mircea Tonenchi, de o parte şi pe cealaltă pe Ostaficiuc, ca reprezentant al CJ Timiş. La mijloc e avocatul (oare mai există şi alţii în Timişoara?), Florin Kovacs, care a reuşit prin metodele-i avocăţeşti să blocheze investiţia care se ridică la 9,5 milioane euro. Dl Tonenchi este un “simpatic”, părere pe care o am de când mi-a urlat la telefon, printre multe altele, că toţi jurnaliştii spălăm picioarele lui Ostaficiuc şi mi-a mai zis că nu am educaţie, sau aşa ceva, lucru care se vede după cum scriu. (De la discuţia asta mă gândesc că ar trebui să îmi iau un telefon care şi înregistrează…)

Kovacs a spus că are informaţii că Ostaficiuc vrea să aducă în spaţiul restaurantului lui Tonenchi (nu-i mai fac reclamă, deşi e un loc care mi-a plăcut) ceva prieteni. Nu a arătat dovezi, va trebui să-l credem pe cuvânt. Tonenchi vrea vreo 200.000 de euro ca să iasă din spaţiul despre care Ostafu spune că îl ocupau ilegal pentru că nu mai aveau contract de închiriere din iunie 2006. S-au făcut plângeri penale, denunţuri la DNA, Ostaficiuc zice să e cu mâinile legate, lasă justiţia să facă dreptate. Justiţia care mai nou îi dă dreptate avocatului Kovacs. Nu ştiu să fac long story short, că e un story cam complicat.

Cert e că m-am gândit ce chestie şi asta, cu avocatura… Să ştii că din cauza clientului tău se poate pierde o finanţare (3,6 milioane euro prin Phare), dar ăsta e un lucru banal faţă de a apăra pe cineva care ştii că e criminal în serie, de exemplu. Astea sunt gânduri paralele. Nu pot da dreptate nimănui, nici măcar pe blog şi nici în mintea mea, de altfel, pentru că nu ştiu toate elementele şi mai bine să fiu obiectivă. De câte ori cred că gata, pare să se rezolve, mai iese Kovacs cu o sentinţă care ne dă peste nas… Mi se pare ciudat că Ostaficiuc, ca reprezentant al CJT mă refer, nu acceptă una din cele două variante: să îl despăgubească (în fond, de când scriu de subiect, valoarea proiectului a crescut cu vreo 3 milioane de euro) ori să semneze o hârtie că pot să revină ei înapoi în spaţiu, cu restaurantul lor cu tot. E imposibil să nu existe cale de mijloc, dacă vrem ca aceşti bani să intre în reabilitarea fostei cetăţi. Orgoliile, dacă există, trebuie lăsate la o parte, pentru că ar fi un dezastru de imagine ca administraţia judeţeană să piardă un nou proiect cu bani europeni, după groapa de gunoi şi transformarea zonei Surduc în una de agrement…