Pe vremea când scriam…

Am văzut acum câteva minute o reclamă la Poşta Română. În prima fază am remarcat melodia, apoi mi-am adus aminte de vremea când nu scriam în agende ce spuneau unii şi alţii pe la conferinţe de presă, ci scriam scrisori. Şi scriam multe şi des, era ca un drog. Exista internet şi email şi chat şi pe vremea aceea (primii ani de facultate), însă nu aveam eu prea mare acces la ele. Scrisorile stau acum, frumos, într-o cutie, pe bibliotecă. Am încredere că şi ceea ce am scris eu altora e depozitat frumos într-un colţ din casa lor. Deşi i-am mai înjurat, pot să mulţumesc şi eu Poştei Române.
Melodia este Sophie Zelmani - Going Home.

Vreau zăpadă!

The tunnel, originally uploaded by smashedpasta.

Mi s-a făcut dor de Crăciun, un sentiment pe care nu l-am avut de câţiva ani, din nu ştiu ce motive. Acum, abia aştept să vină, să fie cald şi să am brad şi să aud, din când în când, colinde. Să fie linişte, să nu văd la tv chestii politice şi ştiri de ora 5.
Mai ales, vreau zăpadă şi fulgi mari şi să arunc prin curte cu bulgări după năzdrăvanul meu Riciu. Sunt o friguroasă, dar o dată aş răbda să merg la munte să văd numai alb în jur şi să mî încălzesc cu un vin fiert. Din ăia care mergeţi des pe la Semenic, care mă luaţi cu voi o dată?

PNŢCD + PNL. PNL + PSD. PSD + PNŢCD?

Mi-a venit o idee, văzând cifrele din Timiş la alegerile astea şi văzând speculaţiile analiştilor de pe la TV  conform cărora PNL şi PSD ar putea face o echipă, probabil pentru parlamentarele de la anul. Dacă PNŢCD a bătut palma cu PNL şi PNL ar putea să bată palma cu PSD, asta ar însemna că PNŢCD şi PSD ar putea face parte din aceeaşi struţocămilă politică? Situaţia ar fi cel puţin hilară la nivel local, unde inamicul numărul unu al PSD este ţărănistul Gheorghe Ciuhandu. Aş vrea să văd cum se va schimba discursul politic la nivelul social-democraţilor de aici faţă de Ciuhandu. Abia aştept!

Discriminarea prostituatelor?

@ http://bxl2.free.fr/social/prostitution-1.htm

Am constatat că şi la Bruxelles se fac discriminări. De exemplu, pe Rue d’Aarschot, un fel de Red Light District din Amsterdam, am văzut numai femei albe. Sunt est-europence cele mai multe. Zona are un aer dubios, în spatele gării de nord. Pe de altă parte, e surprinzător… peste clădiri poţi vedea lejer hotelul Sheraton şi alte instituţii de alt nivel.

Discriminarea, după părerea mea, e pentru că pe strada cu pricina nu erau femei de culoare. Le-am găsit apoi pe străduţele lăturalnice, în imobile mai dărăpănate, cu tencuiala picată. O partidă costă 25 de euro, cică… la “albe” e mai scump, vreo 40… “Albele” erau format 90-60-90 majoritatea, aveau în spate câte o doamnă mai în vârstă (matroana, după imaginaţia mea formată de prea multe filme, ori chiar o casieriţă - cred că se dau şi chitanţe :)) ). Cele de culoare erau rare, pe câte o stradă numai una-două, păreau plictisite, se uitau la televizor. Nu se înghesuia nimeni în faţa ferestrelor lor. În plus, 99% erau pe formatul Big Mama, spre dezamăgirea însoţitorilor mei.

M-am întrebat, retoric, dacă se face o preselecţie ca să te pună în vitrină. M-am întrebat şi dacă plasarea negreselor pe străzile lăturalnice nu e un fel de discriminare, voită sau nu. N-are cine să-mi răspundă la asta. A fost o experienţă interesantă totuşi, deşi am fost singura persoană de sex feminin din afara vitrinelor şi aveam impresia că în curând o să se scoată pistoale sau mai ştiu eu ce pe acolo… Îţi trebuie un gram de nebunie să te plimbi prin zona asta.

BBU = Băneasa Bucureşti Urât!!!!

Iarăşi spun: I’m back. Am ajuns şi eu pe BBU, adică aeroportul Băneasa din Bucureşti şi pot să spun că trebuie să fie cel mai nasol aeroport din Europa asta. Cum naiba să nu investeşti bani în a dezvolta o bază aeriană modernă când cursele charter sunt tot mai multe? Cum poate fi cineva atât de lipsit de interes încât să ţină pasagerii în curent, în sala de aşteptare, să nu facă ordine în rândul piraţilor de la taxi, să nu pună o bandă de bagaje mai mare?

De fapt, în oraşul în care câteva zeci de persoane îşi construiesc case la câteva sute de metri de pista aeroportului, ce mă mai poate mira?!?

Am oroare faţă de Bucureşti, recunosc. Oamenii vorbesc altfel şi îi doare undeva, printre altele, că nu poţi ridica un bagaj să-l pui în autobuz, că nu ai idee ce mijloc de transport să iei până într-un loc, că nu prea ştii unde te afli, chestii din astea de turist rătăcit. Cu scuze pentru generalizare…
Nu cred că îmi iubesc ţara, sau poate simt asta pentru că nu sunt departe de ea. Aş vrea să am tăria de a o părăsi, să plec unde totul e aranjat ca la un joc de puzzle terminat, unde totul se potriveşte perfect. Până când voi face asta, ştiu un singur lucru: nu m-aş muta în veci în Bucureşti. Nu îmi dau seama exact cum, însă diferenţa dintre mitici şi provinciali o simt până în cea mai îndepărtată celulă!

Mi s-a mai întărit o idee. Noi nu avem ce căuta în UE asta încă. Mai puteam aştepta puţin, ne mai reveneam şi noi. Trist.

Am plecat puţin

Fantastic sky over Brussels, originally uploaded by gbatistini.

Mă duc puţin până în adevăratul UE. Sper să nu fie prea frig şi să nu plouă prea mult… şi să …. şi să…. Revin la realitatea românească pe joi.

Citizen Cope - Brother Lee

Melodia din reclama de la Clicknet a ajuns să îmi înveselească fiecare zi, pentru că e extrem de ritmată.