Travis - Selfish Jean

O melodie mai veselă, care mă binedispune dimineaţa.

Cui îi place la Consiliul Local Timişoara?

Răspuns: MIE! E ca şi cum te-ai duce să vezi o comedie bună uneori… Tragi-comedie, mai degrabă. Vorbeam lunile trecute cu colegii “de suferinţă”, care trebuie să rabde şi ei şedinţele lungi şi deseori plictisitoare, că trebuie să ne aducem şi nişte suc şi pop-corn şi va fi ca la cinema. Vorbele or fi ajuns şi la urechiule primarului, care ne spunea la o conferinţă de presă: “După-amiază sunteţi invitaţi la spectacol”, iar cineva i-a răspuns, sau numai s-o fi gândit să zică, nu mai ştiu exact, că mai mergem şi noi până nu pune şi bilete de intrare.

Azi dimineaţă, 9.30. Nu s-a mai ţinut şedinţă de plen la ora asta, mulţi erau de-abia treziţi. Pe ordinea de zi, aproape 100 de proiecte. Fiecare se întreabă oare ce s-o fi întâmplat cu propriul regulament care stipula că aleşii timişorenilor nu pot face faţă la mai mult de 45 de proiecte pe lună. Regula se încalcă frecvent… La debutul şedinţei lipseau vreo 10, pe parcurs, cum s-au trezit, au sosit şi ei. A fost frumos şi am admirat devotamentul celor care au plecat în concediu şi s-au întors de la sute de kilometri, unii au condus peste noapte, alţii au avut întârzieri la tren, dar au venit, dle, să decidă ce e important pentru oraş! Să-i aplaudăm, nu? (Păcat că nu am emoticoane pe wordpress ăsta, că poate chiar se va înţelege că îi laud) Bine, să zicem că e de admirat că şi-au dat silinţa şi au venit, dar în mintea mea s-a declanşat întrebarea: dacă respectivii s-au întors din concediul în care au fost peste 7-8 zile şi poate şi mai mult, erau relaxaţi, cu famililiile, departe de tumultul oraşului, ce ştiau ei despre cele 100 de proiecte? Oare cum au votat azi? Au dat drumul la maşina de vot?

Ziceam că e ca un spectacol… Păi am văzut cum primarul mai avea un pic şi o făcea incompetentă pe farmacista-şefă, care striga ca din gură de şarpe la cel care i-a sprijinit atâtea dorinţe, dacă am văzut cum un director de regie îi sfidează râzând larg pe toţi care ar vrea să îi pună beţe în roate şi cum consilierii se răzbună şi îi taie macaroana bugetului, iar după câteva minute se bat prieteneşte pe spate şi râd “Hahaha, ţi-am tras-o, aşa-i?”. Domnu’ Jean e mereu pregătit pentru replici haioase. Nu se ştie câte voturi trebuie să pice sau să treacă un proiect. Se vorbeşte la telefon, se râde, se iese la poveşti. Mai un pic să se incingă spiritele şi o să arunce unii în alţii cu cornete.

Habar n-am dacă e la fel în alte oraşe. Nu am buletin de Timişoara, nu sunt aleşii mei. Sunt şi eu un observator. Aş vrea ca timişorenii să fie mai implicaţi în şedinţele astea. Să le urmărească pe web, deşi şi asta e cam rar, cu toată tehnologia municipalităţii… Să meargă şi ei, chiar dacă nu îi afectează direct, să vadă cum e pe la şedinţe, cum se decide soarta unui oraş. Teoretic, aşa se decide, categoric există şi şedinţe mai mici unde se decid multe şi acolo nu sunt invitaţi toţi consilierii. Dacă ar veni şi oamenii simpli la şedinţe oare şi-ar dori să vină mai repede alegerile, sau nu îi va mai interesa niciodată administraţia oraşului/politica şi îşi va vedea de viaţa lui?

Eu am răbdare cu ei. Îi văd ca pe nişte copii, uneori. Am răbdare totuşi şi aştept să se apropie alegerile. Poate, cândva, chiar o să îmi iau o pungă de pop-corn.

Gotan Project - Diferente

Răspuns

Lia îmi dă, fără să ştie, un răspuns la dilema mea legată de locurile din jurul oraşului.

“Am redescoperit plaja de la Sag. In timpul saptaminii este perfect, in weekend sunt mai multi pe acolo, dar este si mult spatiu. Pentru amenajari de genul acesta , gen Albina, este cu mult superior. Plaja este foarte intinsa, curata, loc la umbra cit incape, sezlonguri, grupuri sanitare, cosuri de gunoi, care sunt golite cind se umplu. Apa este adinca, se poate innota, nu sunt virtejuri si curge incet. Cind este multa lume in apa , este mai tulbure, dar cred ca este mai curata decit apa din bazine. Nu se vorbeste tare, nu este muzica , este chiar bine”.

E clar, trebuie să merg şi eu ziua, să văd cu ochii mei.

John Lee Hooker & Santana - Chill

De ascultat seara, după ce vii de la muncă…

Tăvălugul săptămânal

S-a făcut luni - de fapt, acuşi e marţi - şi azi nu am citit nimic. Am cărat cartea cu poveştile damei de companie în geantă, poate mai citesc pe undeva, măcar în autobuz să am nişte minute de răgaz. Aiurea, telefonul îmi mănâncă viaţa! Iar am intrat în tăvălugul săptămânal, de luni până vineri pe la ora 17, moment după care mă mai trezesc şi eu să mai fac şi altceva în viaţă. Acum mai asta mi-a lipsit, să am grijă şi de micul blog, ca să stau şi mai mult cu ochii în ecran…

Dacă mi-am făcut un pic de promovare, văd că am mai prins clienţi de bloggăreală. ;)) Constat că e ca un joc la început, asta dacă vrei să faci ca pagina să arate frumos. Cum minunile ţin trei zile… Oricum, sunt destul de… fascinată de această modalitate de deşertare a gândurilor de tot felul într-un spaţiu unde poţi rămâne un anonim şi nu prea.

Ideea e că este interesantă competiţia dintre bloggerii de presă şi nu numai şi cred că şi la Timişoara se pot găsi nişte voci mai interesante. În ceea ce priveşte presa, cred că se poate să avem şi alte competiţii pe lângă tradiţionalele meciuri de fotbal, să intrăm mai mulţi pe virtual… doar ăsta e viitorul, nu? Sau mai are cineva dubii?

Leigh Nash - My Idea Of Heaven