Aşadar, am văzut şi eu un miting electoral de mari dimensiuni pentru prima dată şi pot să spun că nu am fost dezamăgită, în sensul să s-a ridicat la aşteptările mele. Care erau aşteptările: multă lume portocalie adusă cu autocarele din patru judeţe, însemne de aceeaşi culoare, pancarte şi mesaje cu conţinut aşteptat, faze de repetiţie pentru a se striga în cor “BĂ-SES-CU, BĂ-SES-CU!”, antrenamente pentru scuturat la unison steguleţe şi ridicat pancartele. Aceste condiţii fiind întrunite, mitingul a fost cel preconizat de imaginaţia mea.
Din alte puncte de vedere (evocate în discuţiile ulterioare cu colegi),
mitingul a fost un eşec, pentru că a lipsit timişoreanul de rând, neînregimentat politic. Eu nici nu m-am aşteptat să vină aceşti oameni. Timişoreanul e atât de rece din punct de vedere politic, cred că se ştie asta deja… Familia mea a fost acolo, pentru că mi-au venit rude din Sălaj şi au mers să îl vadă pe Băsescu, cred că de curiozitate (va trebui să îi întreb, sunt curioasă şi eu cum li s-a părut evenimentul politic). Au fost şi alte persoane, care nu sunt membri de partid, dar sunt apropiaţi de această lume. Dacă eu nu mergeam azi, sigur nu s-ar fi dus nici ai mei.
Discursul lui Băsescu mi-a plăcut, trebuie să recunosc. Am avut impresia că mi-a citit blogul (hahaha!) şi mi-a răspuns la ce am scris în legătură cu liniştea pe care o doresc în ţară. Pe de altă parte, a avut un mesaj referitor la mediul rural şi la înfiinţarea de IMM-uri în comune, lucruri care mă preocupă şi pe mine de câte ori am discuţii cu primarii din judeţ. Nu mai detaliez alte aspecte referitoare la discurs, dar cred că nu e nimeni care să spună că Băsescu nu ştie să atragă publicul interesat. Publicul neinteresat este, însă, mult mai mare.
Totuşi, a fost o replică a lui Băsescu ce putea stârni interesul şi comentariile timişorenilor: “Pe aici nu se trece”, a spus preşedintele, referindu-se la istoricul Timişoarei cu revoluţia. Un adevăr important pentru timişorenii care se plâng deseori că sunt uitaţi de guvernanţii de la Bucureşti, nu-i aşa?
început să mă plictisesc relativ repede de orice). Pe Băsescu îl voi revedea sâmbătă, la un miting electoral veritabil, cu peste 15.000 de oameni. Şi totuşi în afară de a fi el însuşi, Băsescu ce promite să mai facă? Geoană… mi se pare un roboţel vorbitor. Nu, e Ken a lui Barbie… un Ken care nu dă prin Timişoara, deşi aş vrea să-l văd şi pe el la o baie de mulţime din asta.
A intrat şi pe la noi moda cu chefurile de Halloween şi pot să spun că prefer un eveniment cu tematică din aceasta, dacă tot e să importăm chestii americăneşti. Asta în comparaţie cu un Valentine’s siropos.
Păi să mă mai mir că se scrie aşa uşor în sport?

Am remarcat într-o bună zi că trei dintre candidaţii la prezidenţiale au ochi albaştri. O fi coincidenţă? La momentul când am remarcat acest aspect erau numai cei cu ochi albaştri, de câteva zile a apărut şi Oprescu, un candidat cu ochi căprui.





